Acum e mai ușor a râde
Decât a crede-n Dumnezeu.
Dar nu uita că vine clipa
Când umplută-ți va fi cupa
Și-ai să plângi amar și greu,
Regretând trecutul tău.

A avea știință multă
Fără de credință-n noi
E ca și cum am fi sub rampă,
Și cum am aprinde-o lampă,
Dar ne-am pune-o înapoi.
Ce folos am avea noi?

Nu-ți lăsa călătoria
Pentru ploaia cea din zori.
Ploaia cea de dimineață
Nu te-mpiedică-n piață,
Ține de prea puține ori.
La amiaz' nu mai vezi nori.

Nu lăsa calea credinței
Pentru orice zice-un fleac.
În lume orice te-ar împiedica
Nu lăsa pentru nimica
O avere pentr-un veac,
Chiar de-aici vei fi sărac.

Când omul pierde-averea,
Rămâne cu știința.
Când pierde libertatea,
Nu-l mai înfrică moartea,
Că rămâne cu credința
Ce-i înviorează ființa.
Amin.
(Marți, 13 octombrie 2020)